[Text de catalog – expozitia din 1976, Galeria Galateea, Bucuresti]

Ion Dumitriu face parte dintre acei artisti, destul de putini la numar, pe care-i īntīlnim rar, īnsa, o lucrare a sa, odata vazuta, persista īn amintirea noastra cu suficienta forta īncīt, peste timp, sa se lege de aceea care īl va reprezenta pe artist īntr-o urmatoare expozitie.

Serios, cinstit, muncitor de cursa lunga, Ion Dumitriu oficiaza īn spiritul stravechiului pact semnat cu natura īn numele adevarului si al dragostei, de toti marii artisti. Astfel se poate explica de ce, un loc fermecator, cum este Poiana Marului, a putut fertiliza īnvatatura temeinic acumulata īn anii de studii.

Īn afara de Ion Dumitriu, Horia Bernea, sau Teodor Moraru au adaugat, fiecare īn felul sau, un raspuns īn dialogul dintre artist si acel colt de natura. Vai pitoresti sau case, arbori sau coame molcome de deal, se dezvaluie fiecaruia dintre pictorii popositi īn Poiana Marului, īn functie de temperamentul sau. Fata de cei mai sus amintiti, Ion Dumitriu aduce un plus de lirism, deosebindu-se de vigurosul spirit analist al unuia sau de dramatismul vital al celuilalt. Pozele sale sīnt un īndemn la calatorii si un semn al caldei multumiri a artistului adresat naturii. El descopera legatura funciara dintre dealuri si copaci, dintre casele modeste si pamīntul din care par a fi rasarit. De aceea, pe frontispiciul expozitiei cuvīntul peisaj ne pare a fi insuficient; acela de portret – de suita de portrete – ar fi mai exact, caci penelul pictorului urmareste drumul luminei nu la suprafata, ci īn strecurarea ei īn acele straturi ascunse, īndeobste, ochiului nostru. Pictura aceasta nu este un joc placut cu volumele si cu lumina, ci o investitie proba si minutioasa īn cautarea adevarului, nu a suprafetei. Ma gīndesc īn special la un zid de casa, – tema frecventa īn expozitie – zid ce nu mai desparte, ci care, dimpotriva, dezvaluie.

Fiecare pīnza a lui Ion Dumitriu are farmecul cald al dragostei ei, gravitatea adīnca a adevarului, oferindu-ne totodata o īncīntare anteica si o discreta invitatie de reapropiere de nesecata forta a naturii.