[Text de catalog – expozitia din 1976, Galeria Galateea, Bucuresti]

Ion Dumitriu face parte dintre acei artisti, destul de putini la numar, pe care-i întîlnim rar, însa, o lucrare a sa, odata vazuta, persista în amintirea noastra cu suficienta forta încît, peste timp, sa se lege de aceea care îl va reprezenta pe artist într-o urmatoare expozitie.

Serios, cinstit, muncitor de cursa lunga, Ion Dumitriu oficiaza în spiritul stravechiului pact semnat cu natura în numele adevarului si al dragostei, de toti marii artisti. Astfel se poate explica de ce, un loc fermecator, cum este Poiana Marului, a putut fertiliza învatatura temeinic acumulata în anii de studii.

În afara de Ion Dumitriu, Horia Bernea, sau Teodor Moraru au adaugat, fiecare în felul sau, un raspuns în dialogul dintre artist si acel colt de natura. Vai pitoresti sau case, arbori sau coame molcome de deal, se dezvaluie fiecaruia dintre pictorii popositi în Poiana Marului, în functie de temperamentul sau. Fata de cei mai sus amintiti, Ion Dumitriu aduce un plus de lirism, deosebindu-se de vigurosul spirit analist al unuia sau de dramatismul vital al celuilalt. Pozele sale sînt un îndemn la calatorii si un semn al caldei multumiri a artistului adresat naturii. El descopera legatura funciara dintre dealuri si copaci, dintre casele modeste si pamîntul din care par a fi rasarit. De aceea, pe frontispiciul expozitiei cuvîntul peisaj ne pare a fi insuficient; acela de portret – de suita de portrete – ar fi mai exact, caci penelul pictorului urmareste drumul luminei nu la suprafata, ci în strecurarea ei în acele straturi ascunse, îndeobste, ochiului nostru. Pictura aceasta nu este un joc placut cu volumele si cu lumina, ci o investitie proba si minutioasa în cautarea adevarului, nu a suprafetei. Ma gîndesc în special la un zid de casa, – tema frecventa în expozitie – zid ce nu mai desparte, ci care, dimpotriva, dezvaluie.

Fiecare pînza a lui Ion Dumitriu are farmecul cald al dragostei ei, gravitatea adînca a adevarului, oferindu-ne totodata o încîntare anteica si o discreta invitatie de reapropiere de nesecata forta a naturii.