Rodnicia traditiei artei romānesti (fragment)

Ion Dumitriu (Galeria Simeza) e un pictor ce crede cu convingere adīnca īn sensurile adevarului pe care le contine imaginea realului. Īn peisajele cele mai obisnuite, īn zidul alb al unei suri pe care cad umbrele stogurilor de fīn, īn unduirea larga a unei culmi de deal, īn umilii cartofi (ce trezesc surprinzatoare amintiri ale versului arghezian), īntr-o gramada de mere stralucind, joviale, īntr-o albie de lemn, īntr-un zid ale carui pietre cenusii capata o viguroasa personalitate, toate dau sentimentul frumusetii ce curpinde īntregul univers al existentei noastre celei mai obisnuite. Tīnarul artist are oroare de calofilie: el lasa lucrurile cele mai simple sa se īnfatiseze, necontrafacute, īntr-o proiectie clara, convins fiind ca ele cuprind acea poezie barbateasca pe care o respira natura īnsasi.

Pentru el, poezia e o stare naturala a lucrurilor. Si silueta unui copac, desprinzīndu-se misterios din īntunericul cerului de noapte, lujerii transparenti ai cartofilor īncoltiti – miniaturala padure fantastica –, scīndurile vechi, arse de soare, ale unei suri ce se deseneaza, linistita, pe orizontul adīnc, firele de iarba, dealurile acoperite cu grīne, sīnt tot atītea motive de poezie. Īn spiritul viziunii lui Horia Bernea, artistul e un constructor lipsit de emfaza, meditativ, iubind lumea realului si viata ei plina de miracole, mereu neasteptata. Desenator inspirat, capabil sa redea culorii vibratia ei adīnca, Ion Dumitriu e una dintre personalitatile cele mai clar definite ale generatiei lui.