Întors
la realitate, ca la o rabdatoare si casta
Penelopa, acest fiu risipitor care e pictorul adevarat
afla, în sfîrsit, ceva despre virtutilei
ei adînci. [...] "Ma
gîndesc – va spune el – la lucrari în
care preocuparea sa se îndrepte numai asupra
unui obiect-loc-comun, sa-i epuizez, prin transformari
imperceptibile, semnificatiile..." Sau, înca si
mai abrupt: "în banal se întîmpla cele
mai complicate si emotionante lucruri". "Îndragostit
de prezent, de aerul, de atmosfera degajata de orice
instantaneu", contemplînd universul ca pe o
"gata-pictura", pictorul se va simti,
dintr-odata, capabil sa priveasca "orice copac ca
pe un lucru nemaivazut, nemaipomenit, de neînteles;
ca pe o sinteza a întregii lumi". El se va simti
îndemnat "sa umanizeze toate formele", sa
extinda "domeniul traditional al artei",
abandonînd ideea de "opera" de dragul
"investigatiei". "E mai important ce gîndim
despre un obiect decît realizarea lui", – crede
fiul risipitor. Din unghiul crezului acesta el respinge orice forma
de virtuozitate, de artificiu savant, de afectare. "Caracterul
creatiei trebuie sa se apropie cît mai mult de
firesc" – suna programul sau. Iar de-a lungul
înfaptuirii artistice, el nu va accepta alt factor de
control în afara "rigorii naturii". Uneori, va gasi
agreabil "sa reabiliteze obiecte gasite". Le va
duce în atelier, le va curata, le va redefini.
[...]
Si ca sa nu lasam omagiul acesta fara
adresa, ne vom grabi sa precizam identitatea
(aproximativa) a fiului risipitor despre care a fost vorba. El
se numeste Horia Bernea – Teodor Moraru – Ion
Dumitriu – Doru Covrig – Dan Dumitrescu – Ion
Grigorescu – Florina Lazarescu – Matei
Lazarescu – Aurel Bulacu (din ale caror
texte de catalog am citat).